Provocarea anului aproape trecut

 

 

Mi-a luat mult timp să mă simt confortabil să rostesc faptul că am anxietate, o am de foarte mult timp, dar in ultimii ani aceasta a devenit puțin mai agresiva. Se poate întâmpla oricui, iar eu sunt unul dintre acei oameni.

Aproape în fiecare zi luptam împotriva propriei mele minți și a tuturor gândurilor negative pe care le declanșa anxietatea mea. Mă simțeam de parcă m-aș fi pierdut și nu voi mai fi niciodată la fel. Nu aveam nicio motivație să fac nimic pentru că nu îmi puteam vedea un viitor cert. În perioada aceea, „înveselește-te” a fost cel mai rău lucru pe care mi l-a spus cineva. Aceste vorbe mi-au declanșat mii de gânduri și mă frustram pentru că nu reușeam să ascund pe cât posibil starea mea spirituală față de toți cei din jurul meu.

La un moment dat am vrut ca toată lumea să știe ce simțeam, dar nu am îndrăznit să le spun. În cele din urmă, m-am izolat în camera mea pentru că mergeam pe premisa că daca nu intru în contact cu oamenii nimic nu ar putea să meargă prost.

Cu timpul m-am obișnuit cu anxietatea și pot spune faptul că cel mai înfricoșător lucru despre întregul meu proces de recuperare a fost faptul că singura persoană care mă putea ajuta la momentul respectiv cu adevărat eram chiar eu. Am învățat să-mi schimb procesele de gândire și să nu mai gândesc negativ în majoritatea timpul, este un obicei care a fost greu de diminuat, dar știu că am făcut câteva schimbări pozitive.

Cu toate astea, daca nu as fi trecut prin aceste stări nu as fi învățat ca cel mai important lucru in viață este sa fii fericit. În anul care urmează îmi doresc să reușesc să scap în totalitate de această anxietate și sper să-mi construiesc o carieră în ceva ce îmi place, ceva care mă va face fericit, fără a mă concentra pe ceea ce vor alții de la mine.

Dacă ar fi să dau un sfat altora care se luptă cu anxietatea, acela ar fi să nu sufere în tăcere.