Poveste cu iz de cafea

 

            Stau noaptea într-un restaurant la o masă amplasată lângă fereastră privind în zare cum luna atârna pe cerul înstelat. Trezindu-mă totuși din starea de melancolie observ cu stupoare că par să fiu singura persoană rămasă în restaurant.... era și normal având în vedere că era totuși o oră destul de târzie, dar cu toate acestea observ o ceașca de cafea cu scorțișoară fierbinte din care încă iese puțin abur semn cum că cineva tocmai ce o adusese. În timp ce iau o înghițitură din aceasta, mă întreb cum am ajuns totuși aici.

Sursă:pixabay

-      Oare am condus?

-      Nu, nu este posibil pentru că încă nu dețin o mașină.

-      Oare am mers pe jos? Dacă da, de unde? Nu am idee momentan!

          Totuși îmi dau seama că ar trebui să mă sperii de această situație în care eram pus, confuz încep ușor să îmi savurez cafeaua fierbinte și să mă relaxez ascultând muzica jazz care rula pe fundal trecând astfel imediat la o stare profundă de euforie. Curând o văd pe chelnerița intrând pe ușă.

- Eu, eram…(spuse ea). Ai vrea să mănânci ceva?

- Nu știu…

-Dorești ceva de băut?

Refuz politicos având în minte ideea de a părăsi localul dat fiind faptul că este totuși foarte târziu.

-Bine!

       Cu toate acestea doar după câteva secunde, aceeași chelneriță revine cu o tavă în formă de bob de cafea peste care avea un capac ca să nu se poată vedea ceea ce este pe tavă.

-Aceasta este din parte casei.

      Ospătărița îmi întinde tava cu un zâmbet încrezător pe buze. Ridicând capacul observ prezența unei cești de cafea și a unei lingurițe pe care era
scris următorul mesaj:

 Cafeaua este cheia către trezirea simțurilor.  

     Nefiind atent în încercarea de a citi mesajul inscripționat pe linguriță am reușit să vărs ceașca de cafea fierbinte pe mine. Datorită senzației de șoc memoria a început să își revină la normal, în cele din urmă  ajungând la concluzia că în clipele grele din viață doar o cafea băută la timpul potrivit te poate ajuta considerabil.